Școala banilor bine-crescuți

Aveam 7 ani când am mers prima oară la colindat singură. Am strâns fiecare bănuț cu grijă știind că a doua zi, când se va deschide librăria de vis-a-vis voi putea să-mi cumpăr ce vreau eu. Trăiam pentru acest moment - să intru în librărie, cu banii mei, să-mi iau ce vreau eu. De obicei erau cărți, reviste în limba franceză sau mici decorațiuni pentru casă. Am rămas fidelă iubirii pentru cărți, dar cu grija pentru bani am cam dat-o în bară. Norocul meu că sunt oameni mai pricepuți și mai creativi decât mine care sunt dispuși să împartă din cunoștințele lor despre bani într-o manieră jucăușă și pe înțelesul tuturor.

Am stat de vorbă cu Sergiu Penciu, Manager Dezvoltare Parteneriate la BCR și Cristina Andone, autoarea cărții ”Școala banilor bine-crescuți” apărută anul acesta la editura Univers. Nu se putea să începem altfel decât cu copilăria pentru că acolo își au rădăcina multe dintre frustrările noastre legate de bani.

- Care e prima ta amintire legată de bani?

Sergiu: Cred că eram în clasa a 3-a când am început să știu, în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă să “faci bani”. Aveam nevoie de jucării sau dulciuri. ”Pușculița” era mai mereu goală așa că am găsit o metodă creativă de a face bani. Părinții mei aveau o livadă din care luam fructe și mergeam pe stradă și le vindeam prietenilor. Nu mereu era vorba de bani deoarece funcționa foarte bine și trocul. Așa obțineam ce îmi doream destul de ușor. Puteam să și economisesc și aveam mereu posibilitatea negocierii pentru a-mi satisface dorințele. Mai târziu am început să îmi ajut părinții contra cost la diverse treburi prin jurul casei. Au fost primele momente când am aflat clar că orice decizie voi lua în viață va avea un impact financiar. Poate nu în acel moment, dar sigur într-un viitor apropiat. În fiecare decizie se regăsește și o parte financiară.

- De ce este nevoie de o școală de bani?

Sergiu: Este foarte important să învățăm despre bani atât noi cât și copiii noștri, deoarece o viață echilibrată are nevoie de decizii sănătoase or deciziile sănătoase au repercursiuni sănătoase. Cum spuneam mai sus, deciziile având impact financiar ajută într-un mod cât se poate de bun traiul și modul în care trăim. Să facem diferența între nevoie și dorinta este un aspect prioritar în absolut tot ce facem. Pentru a satisface atât nevoile cât și dorințele este necesar să avem resurse financiare pe care le dobândim prin muncă și economisire.

Educația financiară nu trebuie sa fie un instinct sau o reacție. Educația financiară trebuie să fie un comportament.

- Cum a venit ideea unei cărți pentru copii în care se vorbește despre bani?

Cristina: Cartea aceasta nu ar fi fost scrisă fără o întrebare pe care fiul meu Sasha mi-a pus- o la culcare, acum doi ani: mami, tu cât câștigi pe an? Liniște. Habar nu aveam. Ca trainer de creativitate și scriitor, nu am același câștig lună de lună. A urmat o nuanțare și mai complicată: mami, de fapt, câți bani îți rămân după ce plătești mâncarea și ce tot ne mai trebuie în casă? Panică: Doamne! Copilul ăsta nu numai că îmi cere să știu cât încasez pe un an, dar crede că ar trebui să știu și cât cheltuiesc. Acum ce mai urmează? Să deduc taxele?! Da. Asta am facut.

Mi-am dat seama că nu pot fi un bun exemplu pentru copilul meu dacă mă pricep doar să îi povestesc despre muzica clasică, istoria picturii sau a arhitecturii. Că nu pot ”scăpa” cu niște flic-flacuri de creativitate. Cu niște lecții vesele de pian. Și uite așa am început să citesc despre educație financiară.

Apoi i-am întâlnit pe partenerii de la Școala de Bani, am descoperit că avem același vis și că suntem completarea unui puzzle: ei știu bine cifre, statistici, tendințe, eu mă pricep la culoare și la poveste. Am învățat foarte mult de la acești oameni, bancheri profesioniști, care cred că open banking-ul nu e un hastag, care cred în educație și în puterea pe care ți-o dă claritatea. Claritatea asupra mijloacelor pe care le ai, claritate asupra alegerilor pe care le poți face, claritate asupra drumului celui mai sigur până la visul tău. Am făcut o listă cu toate lucrurile bune pe care le-am aflat, exprimate foarte simplu. Acestea au fost baza pentru Manifestul banilor bine-crescuți cu care se deschide cartea. În final m-am ascuns o lună și am scris cele 7 povești care compun un ghid creativ de trai bun.

Aceasta carte mi-am dedicat-o în gând mai ales mie, cea de acum 40 de ani, acelui copil îngrozit că nu înțelege limbajul banilor. L-am înțeles. Și, într-un fel, abia acum am devenit adult.

Școala banilor bine-crescuți 1Școala banilor bine-crescuți 2

 

 

 

 

 

 

 

- Cum ți-a schimbat percepția despre bani lucrul la această carte?

Cristina: Orice carte la care lucrez este și pentru mine o călătorie. Mă documentez foarte mult, încerc să-mi înțeleg bine personajele și atunci, evident, ceva se schimbă și în mine. Într-un fel, călătoria personajelor mele este și a mea. Cartea acesta mi-a dat prilejul să meditez la un subiect care îmi păruse toată viața greu spre inaccesibil.

Ca artist, am regăsit percepția acestui handicap la colegii mei de breaslă, fie scriitori sau ilustratori: noi ne simțim un fel de extratereștri în țara banilor iar teama cea mai mare e că se apropie termenul acela de la ANAF în care trebuie să depunem declarațiile fiscale. Mai ușor am scrie 3 cărți sau am crea 100 de planșe. Artiștii sunt niște copii în relația cu banii. De aceea, poate, nu le e ușor să își ”monetizeze” capitalul de creativitate, ca să vorbesc ca un corporatist sadea. Documentarea la această carte a fost pentru mine echivalentul unei terapii: am depășit ușurel complexul ”banii vorbesc o limbă străină”, ” eu nu pot”, ” eu nu știu”. Chiar nu e o mare filosofie, sunt niște principii foarte simple. Și mai e vorba de disciplină. Ei da, aici e secretul. La disciplină mai lucrez, trebuie să recunosc. Dacă aș fi avut acces la o minimă educație financiară în copilărie, cu siguranță ceva-ceva tot mi-ar fi intrat în reflex. Și nici măcar nu aș fi perceput că e vorba de o disciplină. Probabil mi-ar fi părut că e vorba de o igienă de bun-simț...financiar.

- De ce este nevoie de o carte de copii despre bani?

Cristina: Poate copiii noștri vor avea această șansă pe care eu una am avut-o foarte târziu: să se miște firesc în lumea banilor, să știe cum să negocieze, cum să economisească, cum să cheltuiască, să investească, să doneze. Cum să facă aceste lucruri având mereu în minte un scop, un vis. Pentru că banii sunt bilete de călătorie spre visul nostru. Dacă nu știm încotro, toate opririle ni se vor părea greșite iar efortul nostru prea mare.

În copilărie învățăm mult mai ușor lucrurile de bază. Și ne devin a doua natură. Gândește-te la un copil educat cu principii sănătoase de educație financiară: el nu va mai avea de ce să ducă războaie cu el însuși despre economisire, nu îi va fi greu să facă diferența dintre nevoi și dorințe, așa cum nu îi va fi dificil să deosebească două culori. Va fi mai realist, mai așezat, mai echilibrat. Asta nu exclude creativitatea, așa cum periuța de dinți folosită corect nu ne șterge din destin penelul sau penița. Dar ne șterge petele dentare, cariile și... previne proteza. Hai să fim boemi în restul lucrurilor: în energia pe care o punem în lucrurile care ne pasionează, în energia pe care le-o dăm, cu generozitate, celorlalți. Să nu fim boemi cu banii, pentru că vom sfârși cel mai probabil prin a fi o povară pentru cineva: o rudă, un prieten, o comunitate. A pune o povară pe umerii cuiva nu e deloc boem, e...iresponsabil și destul de imatur. Când vom fi fiecare pe picioarele noastre, desigur, în ritmul nostru, pe drumul nostru, noi, ca societate, vom fi bine. Ne vom armoniza. Vom scapa de ”of-of”-uri, ”măi-măi”-iuri, și ”nu e drept”-uri. Cred foarte tare că vom ajunge acolo. Treaptă cu treaptă, poveste cu poveste, lecție învățată cu lecție învățată. Și...dezvăț cu dezvăț.

- Ce lecție importantă despre bani i-ați dat/ați primit de la copilul vostru?

Sergiu: Împreună cu fiica mea avem regula “1 produs” pe care am dezvoltat-o în așa fel încât acum este un comportament. Regula face referire la momentul când mergem la cumpărături, orice fel de cumpărături și în orice fel de magazin intrăm, excepție făcând zilele când decidem altfel. Știm cu toții că atunci când intri cu un copil într-un magazin acesta își dorește cel puțin jumătate din tot ce vede, iar aici intervine regula. Este decizia fiicei mele ce produs alege. Are dreptul să aleagă din multitudinea de produse doar unul de fiecare dată. Această regulă se aplică atunci când plătesc eu. Când decide să folosească banii din pușculiță poate să își cumpere câte produse dorește dar fără a suplimenta suma. Culmea este că de pușculiță nu se prea atinge. Și pentru că tot vorbim de pușculiță, discut cu ea destul de des modul în care putem economisi și cum putem face asta. Mi se pare că este foarte important ca ea să știe să “pună bani deoparte” pentru dorințele ei astfel face automat diferența dintre nevoie și dorință. Practic împreună cu ea punem bazele educație financiare învățând economisirea și cum ne putem satisface nevoile vs dorințe.

Toate principiile și ideile sănătoase despre economisire, chibzuință, buget, preț, fapte bune și bani în general se regăsesc frumos conturate în șapte povești cu tâlc în cartea ”Școala banilor bine-crescuți” pe care vă invit să o citiți împreună cu copiii. Mie mi-a clarificat multe aspecte și mi-a oferit și modul perfect de a le vorbi copiilor despre bani.

Cu Sergiu Penciu, Manager Dezvoltare Parteneriate la BCR vă puteți întâlni pe 2 noiembrie la Cluj unde este speaker la Conferința de Lifestyle Business organizată de comunitatea Mamprenoare. Pe Cristina Andone, scriitor, activist educaţional şi trainer de creativitate o puteți întâlni între 2 și 6 octombrie la Iași la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere.

Irina Nichifiriuc - Blogger & Instructor Hand in Hand Parenting

Copyright ©Mamprenoare. Design by Martinus Design.
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram